Eu sunt o persoana puternica, care, pana la varsta de 38 de ani, am trecut prin multe: bucurie si tristete.

Am fost crescuta intr-o familie simpla, insa care a luptat pentru viitorul copiilor lor in fiecare zi in incercarea de a ii indruma spre o cale cat mai buna, dar cu toate acestea, dorinta parintilor nu a coincis cu cea a copiilor, sau cel putin nu cu a mea, mai ales din cauza faptului ca eram si inca sunt o femeie incapatanata si foarte capricioasa.

In primul an de facultate am cunoscut un barbat cu patru ani mai mare decat mine, pe care azi il voi numi X si care parea ca ma iubeste din prima clipa in care m-a vazut, iar sentimentul a fost reciproc. El isi terminase studiile si incerca sa-si construiasca propria afacere cu ajutorul familiei sale, care il sprijinea financiar.

Din cauza stilului de viata al acestui barbat, care desi avea o varsta, 24 de ani pe atunci, se lasa intretinut, familia mea nu a putut fi nici macar o clipa de acord cu relatia noastra si desi era in joc fericirea mea, mi-au cerut sa ne despartim, dar ei nu intelegeau ca nu-mi puteam vedea viata fara acest X.

In anii ce au urmat, abia puteam ajunge la cursuri din cauza iubitului meu, care ma voia tot timpul langa el si care incerca sa ma convinga ca, in cazul in care as renunta la studii, familia lui ne-ar putea intretine pe amandoi pana cand el isi va pune afacerea la punct, o cofetarie.

Cu planurile lui de viitor si ideile sale care gaseau rezolvare la orice problema, aproape ca ma convinsese ca studiile mele nu erau prea importante si ca nu era nimic grav daca as fi renuntat la ele. Intr-o zi chiar le-am povestit parintilor si surorii mele ceea ce gandeam, bineinteles influentata in acel timp de iubitul meu.

Reactia familiei mele a fost ingrozitoare, ei incercand sa-mi impuna un program in care aveam voie doar sa ma duc la facultate si apoi sa vin direct acasa, dar nu mai eram minora si ma simteam destul de matura incat sa-mi hotarasc singura soarta, astfel ca m-am mutat in casa lui X si a parintilor sai, de langa Bucuresti, care era destul de incapatoare incat sa nu ne deranjam unii pe altii.

Imediat dupa ce mi-am luat diploma in Constructii, cu mari dificultati, eu si X ne-am casatorit, iar din acel moment eu si familia mea nu am mai avut niciun fel de relatie; nici macar cu sora mea nu am mai pastrat legatura, care dupa un an de la nunta mea, am aflat ca s-a casatorit si ea.

Totusi, acest lucru nu m-a doborat si, gandindu-ma ca ei nu au vrut ca eu sa fiu fericita, am mers cu capul sus, in continuare.

Profitand de priceperea mea, am inceput sa lucrez in domeniul in care eu ma pregatisem, iar dupa patru ani de zile, dupa ce am acumulat experienta, eu si sotul meu ne-am decis sa incheiem afacerea cu cofetaria si sa ne deschidem alta, de data aceasta in domeniul constructiilor, bineinteles, administrata de mine.

Acest lucru m-a facut sa ma simt din ce in ce mai puternica si mai mandra, desi in sufletul meu exista un loc gol: locul familiei mele, careia ii eram recunoscatoare ca nu m-au lasat sa renunt la studii, insa orgoliul meu era imens si nici macar nu raspundeam mesajelor din partea lor primite de sarbatori.

Afacerea prinsese avans si totul parea ca merge perfect: ne mutasem intr-o casa a noastra, traiam fara lipsuri si ma simteam pregatita sa incep o viata adevarata de familie, la care sa apara si un copil.

Nu dupa mult timp, X, devenise mai reticent, insa eu nu am luat nicio atitudine, crezand ca oboseala cauzata de conducerea agitata a firmei noastre este de vina, dar ma inselasem; sotul meu avea o aventura. Dupa doar cateva saptamani dupa ce mi-a confirmat el insusi acest lucru, am inaintat actele de divort.

Au urmat luni intregi de incercari disperate de a ajunge la un acord comun cu X, care imi cerea totul sub pretextul ca din momentul in care am deschis afacerea in constructii, l-am neglijat total, ceea ce era absurd; imi iubeam sotul si comunicam foarte bine pana… la un moment dat cand s-a intamplat sa intalneasca o alta femeie. Daca ma gandesc mai bine, probabil ca da… l-am neglijat si existasera perioade in care ma dedicam total afacerii recent inceputa.

Cu ajutrorul familiei sale, din nou, a reusit sa-mi ia tot ce ma facea sa ma simt o femeie implinita: locul din acea companie la care muncisem cu atata pasiune, casa si restul bunurilor pe care le achizitionasem impreuna.

Apoi m-am mutat cu chirie intr-un apartament la marginea unui cartier din capitala si, desi ma simteam rau din punct de vedere emotional, refuzam sa cer ajutorul familiei mele.

Singuratetea era groaznica mai ales ca din cauza lui X nu aveam niciun prieten, in afara de ai lui pe care nu-i puteam contacta.

Au urmat saptamani foarte dificile, in care stateam inchisa in casa si imi plangeam de mila si regretam ca nu mi-am ascultat familia.

Intr-o zi, tot stand in casa, am intrat pe Internet cautand tot felul de lucruri care sa ma faca macar pentru un moment sa uit prin ce trecusem si am gasit un site cu articole de Feng Shui, o tehnica chinezeasca practicata in timpurile stravechi si pe care o persoana (daca ajunge sa o stapaneasca) isi poate controla viata, in sensul ca poate atrage prosperitatea si multe altele.

Am inceput sa ma interesez de aceasta arta straveche si sa o practic. Am consultat un specialist in Feng Shui, am citit reviste de specialitate, am achizitionat obiectele de care aveam nevoie si apoi am reamenajat locuinta. Uneori simteam ca este doar o aberatie, dar nu mai avem nimic de pierdut si, mai presus de orice, ma facea sa uit de suparare.

Dupa ce am terminat cu totul, am asteptat, dar nimic nu se intampla. Apoi am inceput sa imi umplu timpul cu alte activitati: mi-am cautat un loc de munca, am inceput sa ies afara si sa ma plimb.

In timpul ce a urmat, am fost sunata pentru un interviu de catre o firma de consultanta si astfel am obtinut un job, am inceput sa comunic cu sora mea si sa-i cunosc sotul si fiul, mi-am reparat relatia cu parintii, mi-am facut prieteni si am devenit din nou fericita.

Acum sunt mult mai increzatoare in fortele proprii si ceea ce a fost reprezinta doar o amintire neplacuta care m-a facut mult mai puternica.