Expertii sau specialistii in probleme de somn ii incurajeaza pe parinti sa puna bebelusul in pat somnoros, dar treaz, astfel incat el sa invete sa se linisteasca si sa adoarma de unul singur. De ce?

In functie de experientele pe care le ofera parintii, toti bebelusii invata sa asocieze procesul de a adormi cu anumite conditii: leganat, plimbat, tinut in brate, suptul suzetei, hranitul la san/biberon.

Aceste asocieri nu sunt daunatoare daca, odata ce a adormit, bebelusul reuseste sa doarma bine, neintrerupt si sa reia somnul de unul singur dupa o trezire normala, aparuta la trecerea dintr-un stadiu de somn in altul.  I

nsa atunci cand bebelusii nu reusesc sa lege somnul si asta se intampla zi de zi, noapte de noapte, pe o perioada de luni sau chiar ani de zile, pot sa apara probleme de sanatate.

Calitatea somnului este foarte importanta pentru o dezvoltare optima, iar fragmentarea lui este la fel de obositoare si daunatoare pentru copii cum este si pentru adulti.

Pentru a asigura continuitatea somnului, este indicat ca parintii sa il invete pe bebelus sa adoarma in aceleasi conditii in care acesta se va trezi periodic.

Cum ne dam seama daca bebelusul asociaza somnul cu anumite conditii? Daca bebelusul se trezeste plangand si se linisteste si adoarme numai dupa ce parintii recreeaza conditiile in care a adormit (plimbat, leganat, suzeta, supt la san/biberon etc.), atunci putem fi siguri ca a invatat sa asocieze adormitul cu aceste conditii.

In asemenea situatii, cand un bebelus se trezeste la trecerea dintr-un stadiu de somn in altul, in loc sa adoarma imediat la loc, trezirile lui se vor prelungi, el se va trezi de tot si probabil va incepe sa planga deoarece nu regaseste conditiile pe care le asociaza cu adormitul.

In mod surprinzator pentru multi parinti, hranirile nocturne pot fi o cauza a problemelor de somn la bebelusi.

In primele 2-3 luni de viata mesele nocturne frecvente sunt o nevoie, insa aceasta nevoie dispare treptat, iar parintii trebuie sa-l insoteasca pe bebelus in aceasta schimbare, altfel ei vor transforma hranirea nocturna intr-un obicei, iar daca bebelusului ii va fi foame in timpul noptii, nu va fi din cauza ca are nevoie de hrana, ci pentru ca a fost conditionat sa manance la acea ora.

In incercarile lor de a ameliora trezirile firesti ale bebelusului, parintii sunt de fapt cei care le perpetueaza.

Somnul de peste noapte nu se va consolida in perioade mai lungi, ci va ramane sub forma unor reprize de somn scurte intre treziri si hraniri.

Nu este cu nimic gresit ca parintii sa-si hraneasca bebelusul la san sau cu biberonul pentru a adormi. Insa daca acesta invata sa asocieze adormitul cu hranitul, se trezeste frecvent pe timpul noptii si trebuie hranit de fiecare data pentru a putea readormi, atunci hranirile perpetueaza problemele de somn.

Mai mult, daca bebelusul bea cantitati mari de lapte noaptea, somnul lui poate fi perturbat din cauza a numeroase alte motive cum ar fi disconfortul unui scutec plin, metabolizarea nutrientilor ingerati care declanseaza eliberarea sau inhibarea anumitor hormoni si duce la cresterea temperaturii corpului.

Per ansamblu, rezultatul va fi ca multe alte ritmuri biologice importante, strans legate de abilitatea de a dormi, vor fi tulburate.